Toate definitiile
LUMINÁT1 s. n. Faptul de a lumina. – V. lumina.
LUMINÁT2, -Ă, luminați, -te, adj. 1. Care primește lumină, pe care cade lumina; plin de lumină; luminos. 2. Fig. (Despre oameni) Cu (multă) știință de carte; care înțelege, discerne, care judecă limpede; plin de înțelepciune; instruit, cultivat, învățat. ♦ Cu idei avansate, progresist. Oameni luminați. ♦ Lămurit, edificat. 3. (Rar) Care răspândește, emite lumină; luminos, strălucitor. ♦ Fig. (Despre față, ochi etc.) Care exprimă, radiază mulțumire, bucurie. 4. (Înv.; ca termen de reverență, adesea pe lângă cuvinte reprezentând un titlu, o calitate) Înălțat, mărit, slăvit. – V. lumina.
LUMINÁT adj. (înv. şi reg.) vederos. (Spaţiu ~.)
LUMINÁT adj. v. citit, erudit, învăţat, savant.
LUMINÁT s. v. luminare.
Luminat ≠ întunecat
luminát, -ă adj. Plin de lumină, iluminat: cameră luminată. Fig. Vesel, fericit (în opoz. cu posomorît, întunecat): o față luminată. Ilustru (titlu dat odinioară suveranilor): luminate împărate! Săptămîna luminată, aceĭa în care e Paștele. Adv. Cu strălucire, cu splendoare: l-a primit foarte luminat (Șincaĭ).
luminát n., pl. urĭ. Iluminat, acțiunea de a lumina: luminatu stradelor [!].
luminát s. n.