Toate definitiile

LĂCĂTÚȘ, lăcătuși, s. m. Meșteșugar, lucrător care face sau repară lacăte, broaște, chei etc. sau care efectuează operații de ajustare, de asamblare etc. a pieselor mecanice. – Din magh. lakatos.

LĂCĂTÚŞ s. (Ban. şi Transilv.) şloagăr.

lăcătúș m. (ung. lakatos, de unde și rut. lokotóš). Acela care știe să facă lacăte, broaște, balamale ș. a.

lăcătúș s. m., pl. lăcătúși