LĂNCIÉR, lăncieri, s. m. Soldat din vechea cavalerie a unor țări, care era înarmat cu lance. [Pr.: -ci-er. – Var.: lăncér s. m.] – Din fr. lancier (după lance).
LĂNCIÉR s. v. suliţaş.
lănciér (-ci-er) s. m., pl. lănciéri