Toate definitiile

LÄ‚NÈšIȘÓR, lănÈ›iÈ™oare, s. n. Diminutiv al lui lanÈ›; lanÈ› mic de metal preÈ›ios, servind ca podoabă; lanÈ›ug, lănÈ›uÈ™, lănÈ›uÈ™or. ♦ Lucrătură sau împletitură cu un singur fir, făcută cu acul sau cu croÈ™eta, care are forma unui lanÈ› mic. – LanÈ› + suf. -iÈ™or.

LĂNŢIŞÓR s. (reg.) lanţug, lănţuş, lănţuşel, lănţuşor. (Un ~ de aur.)

lănțișór s. n., pl. lănțișoáre