Toate definitiile

MACERÁȚIE, macerații, s. f. Macerare; p. ext. proces suferit de un corp solid supus macerării. – Din fr. macération.

MACERÁŢIE s. v. macerare.

MACERÁȚIE s.f. Macerare. [Gen. -iei, var. macerațiune s.f. / cf. fr. macération, lat. maceratio].

MACERÁȚIE s. f. macerare. (< fr. macération)

*macerațiúne f. (lat. macerátio, -ónis). Acțiunea de a macera o subtunță, infuziune cu apă rece. Pin [!] ext. Curățirea lentă a fonteĭ topite lăsate în liniște. Fig. Mortificațiune, chinuirea corpuluĭ crezînd că asta îĭ place luĭ Dumnezeŭ. – Și -áție și -áre.

maceráție (-ți-e) s. f., art. maceráția (-ți-a), g.-d. art. maceráției; pl. maceráții, art. maceráțiile (-ți-i-)