Toate definitiile

MAIMUȚĂREÁLĂ, maimuțăreli, s. f. 1. Faptul de a (se) maimuțări; imitație. 2. Gest sau atitudine afectată, grimasă, schimonoseală, maimuțărie. – Maimuțări + suf. -eală.

MAIMUŢĂREÁLĂ s. 1. maimuţărie, schimonoseală, strâmbătură. (Ce e ~ asta?) 2. capriciu, chef, fandoseală, fantezie, fason, fiţă, moft, naz, poftă, prosteală, sclifoseală, toană, (pop. şi fam.) pârţag, scălâmbăială, scălâmbăiere, scălâmbăitură, (pop.) fasoleală, hachiţă, izmeneală, pandalie, (înv. şi reg.) marghiolie, nacafa, pală, (reg.) marghioleală, năbădaie, toancă, zâmbâc, (Transilv.) pont, (Mold., prin Bucov. şi Transilv.) sucă, (înv.) schimonosire, schimonositură, (grecism înv.) paraxenie, (fam.) bâzdâc, farafastâc, marafet, (fam. fig.) boală, dambla. (N-a fost decât o ~ obişnuită de-a ei.)

maimuțăreálă s. f., g.-d. art. maimuțărélii; pl. maimuțăréli