Toate definitiile

MELÍSĂ, melise, s. f. Plantă erbacee perenă din familia labiatelor, cu flori albe, plăcut mirositoare, mult căutate de albine, și cu frunzele ovale, folosită în medicină pentru calitățile ei stimulatoare și antispasmodice; roiniță² (Melissa officinalis). ♦ Băutură alcoolică aromată (întrebuințată în medicina populară), obținută prin fermentarea frunzelor plantei de mai sus. – Din lat. melissa, fr. mélisse.

MELÍSĂ s. v. roiniţă.

MELÍSĂ s. v. mătăcină.

MELÍSĂ s.f. Plantă meliferă din familia labiatelor, cu frunze care conțin un ulei sedativ; (pop.) roiniță. [< fr. mélisse].

MELÍSĂ s. f. plantă erbacee meliferă din familia labiatelor, cu frunze care conțin un ulei sedativ; roiniță. ◊ băutură alcoolică aromată obținută prin fermentarea frunzelor acestei plante. (< fr. mélisse, lat. melissa)

mélisă f., pl. e (ngr. și vgr. mélissa, albină, d. méli, mĭere; it. melissa, fr. mélisse. Acc. arată că e ngr., nu germ. orĭ rus.). Doŭă plante erbacee labiate foarte aromatice și plăcute albinelor și numite și mătăcĭune, ĭarba stupuluĭ și roĭniță (1. melissa officinalis, 2. dracocéphalum moldávicum). Din frunzele de dr. mold. fac călugăriĭ cunoscuta apă, esență saŭ licor de melisă, numită simplu melisă. Frunzele de mel. off. îs medicinale. V. cătușnică, isop, mintă.

melísă s. f., g.-d. art. melísei; pl. melíse