Toate definitiile

MĂ interj. v. măi.

MĂRITĂ-MĂ-MÁMĂ s. (BOT.; Rudbeckia laciniata) (reg.) ruji-galbene (pl.).

mắ-ta (-sa) (pop.) s. f. + adj. pr., g.-d. mắ-tii (-sii)

2) mă și măĭ, interj. de chemare adresată prietenilor, de mirare și de amenințare dușmanilor: Haĭde, măĭ! Haĭdețĭ, măĭ frațĭ! Măĭ, da viteaz e! Măĭ, da proștĭ sîntețĭ! Măĭ Tătare, ține-țĭ calu! Fugĭ de-aicea, măĭ Jidane! (var. din măre. Cp. și cu alb. moĭă, fa). – În est se adresează și femeilor: măĭ Marando! Cînd e maĭ cu furie, se zice și mî.

nu-mă-uĭtá m. saŭ f. Numele popular al floriĭ urechea șoriceluluĭ: un saŭ o nu-mă-uĭta, niște nu-mă-uĭ ta. V. ureche.

nu-mă-uitá s. f., pl. nu-mă-uitá

!mă¹/măi (fam.) interj.

mă², -mă, mă-, -mă- v. eu

mărítă-mă-mámă (plantă) s. f.

mắ-sa v. mắ-ta

!lă-mă-mámă (pop.) s. m. și f., g.-d. lui lă-mă-mámă; pl. lă-mă-mámă

allégro ma non tróppo (it.) (-le-gro) loc. adv.

MA adv. v. ba.

MA conj. v. ci, dar, însă, numai.