Toate definitiile

NACAFÁ, nacafale, s. f. (Înv. și reg.) 1. Pretenție; capriciu, toană. 2. Preocupare, pasiune. 3. Necaz, neajuns; belea, pacoste. [Pl. și: năcăfale] – Din tc. nafaka.

NACAFÁ s. v. belea, bucluc, capriciu, chef, dandana, deprindere, fandoseală, fantezie, fason, fiţă, încurcătură, mai-muţăreală, moft, naz, năpastă, neajuns, necaz, nemulţumire, nenorocire, neplăcere, nevoie, obicei, obişnuinţă, pacoste, pocinog, poftă, prosteală, rău, sclifoseală, supărare, toană.

nacafá (din nafaca, d. turc. nafaka, [ar. nafakat], pensiune alimentară, solda zilnică a ienicerilor). Vechĭ. (nafaca). Pensiune, porțiune, tain. Fig. (nacafa). Soartă. Azĭ. Fam. (nacafale). Greutățĭ, belele: fie-care meserie are nacafelel eĭ. Obiceĭurĭ saŭ pretențiunĭ plicticoase, mofturĭ: da multe nacafale maĭ are și cucoana asta !

!nacafá/năcăfálă (înv., reg.) s. f., art. nacafáua/năcăfála, g.-d. art. nacafálei/năcăfálei; pl. nacafále/năcăfále, art. nacafálele/năcăfálele