Toate definitiile

NEASTÂMPĂRÁT, -Ă, neastâmpărați, -te, adj. 1. Care nu se astâmpără sau care nu poate fi astâmpărat; spec. (despre oameni, firea, temperamentul lor) care se agită continuu; agitat, neliniștit. 2. (Despre copii) (Excesiv de) vioi, zglobiu, zburdalnic, zvăpăiat; p. ext. obraznic, rău. ♦ (Despre ochi, privire etc.) Vioi, jucăuș. IPr.: ne-as-] – Ne- + astâmpărat.

NEASTÂMPĂRÁT adj. 1. v. zbuciumat. 2. v. zburdalnic. 3. v. jucăuş.

Neastâmpărat ≠ astâmpărat

neastîmpărát, -ă adj. (ea 2 sil.). Neliniștit, agitat, zburdalnic.

neastâmpărát (ne-as-) adj. m., pl. neastâmpăráți; f. neastâmpărátă, pl. neastâmpăráte