Toate definitiile

NEAUZÍT, -Ă, neauziți, -te, adj. (Despre sunete, zgomote etc.) Care nu se aude; imperceptibil. ♦ (Cu valoare de superlativ) De care nu s-a mai auzit; extraordinar, nemaiauzit, nemaipomenit. [Pr.: ne-a-] – Ne- + auzit.

NEAUZÍT adj. 1. imperceptibil, insesizabil, neper-ceptibil, nesesizabil, nesimţit, (fig.) imponde-rabil. (Un zgomot aproape ~.) 2. v. extraordinar.

NEAUZÍT adj. v. confuz, difuz, nedesluşit, vag.

Neauzit ≠ auzit

neauzít, -ă (ea 2 sil.) Adj. Despre care nu s’a maĭ auzit vorbindu-se, ne maĭ pomenit, necunoscut, surprinzător, uimitor: bogăție, obrăznicie neauzită. – Maĭ des ne maĭ auzit.

neauzít (ne-a-u-) adj. m., pl. neauzíți; f. neauzítă, pl. neauzíte