Toate definitiile

NEBUNÁRIȚĂ, nebunarițe, s. f. (Bot.; pop.) Măselariță. – Nebun + suf. -ariță.

NEBUNÁRIŢĂ s. v. măselariţă, sălbăţie.

măseláriță f., pl. e (d. măselar). O plantă solanee foarte veninoasă și narcotică și întrebuințată de popor contra dureriĭ de dințĭ (hyoscýamus niger). – Și nebunariță.

nebunáriță f., pl. e (d. nebun). Unde ? Măselariță.

nebunáriță (pop.) s. f., g.-d. art. nebunáriței; pl. nebunárițe

NEBUNĂRÍŢĂ s. v. măselariţă.