Toate definitiile

NECHIBZUÍT, -Ă, nechibzuiți, -te, adj. Lipsit de judecată, de înțelepciune (în ceea ce face sau spune); necugetat, nechitit. ♦ Care nu a fost bine gândit, bine cumpănit; care denotă nesocotință. – Ne- + chibzuit.

NECHIBZUÍT adj. 1. v. imprudent. 2. v. nebunesc.

Nechibzuit ≠ chibzuit, gândit, judicios, socotit

nechibzuít, -ă adj. Fără chibzuință, nesocotit: om, răspuns nechibzuit. Adv. A răspunde nechibzuit.

nechibzuít adj. m., pl. nechibzuíți; f. nechibzuítă, pl. nechibzuíte