Toate definitiile

NECONTENÍT, -Ă, neconteniți, -te, adj., adv. (Care se întâmplă, are loc) fără întrerupere, continuu, neîncetat. – Ne- + contenit.

NECONTENÍT adj., adv. 1. adj. v. continuu. 2. adv. v. continuu.

* necontenít, -ă adj. Care nu contenește, neîncetat, mereŭ, continuŭ. Adv. Ploŭă necontenit. – În Olt. și necóntin (NPl. Ceaur, 123), în est și necúntin.

necontenít adj. m., pl. neconteníți; f. necontenítă, pl. neconteníte