Toate definitiile

NEGUȚÁ, neguțez, vb. I. Tranz. (Înv. și pop.) 1. A face negoț. ♦ Refl. recipr. A se tocmi, a se târgui; fig. a duce tratative cu cineva pentru a-i smulge o favoare, oferindu-i în schimb altceva. 2. A cumpăra. – Lat. negotiari sau din negoț.

NEGUŢÁ vb. v. achiziţiona, cumpăra, lua, procura, târgui, tocmi, vinde.

2) negóț și uțéz, a -uțá v. tr. (lat. *negotiare, cl. -ari; it. negoziare. El negoață, să negoațe, neguțăm. V. negociez, negustor). Vechĭ. Cumpăr la mezat. Azĭ. Est. Tratez p. a cumpăra, tocmesc: a neguța o vită, o marfă. V. intr. Negociez, mă tîrguĭesc, mă tocmesc: odată și nu maĭ neguța !

neguțéz V. negoț 2.

neguțá (a ~) (înv., pop.) vb., ind. prez. 3 neguțeáză