Toate definitiile

NEIZBUTÍT, -Ă, neizbutiți, -te, adj. Care nu este izbutit; nereușit. – Ne- + izbutit.

NEIZBUTÍT adj. 1. v. nereuşit. 2. v. eşuat.

neizbutít, -ă adj. Nereușit, ratat.

neizbutít adj. m., pl. neizbutíți; f. neizbutítă, pl. neizbutíte