Toate definitiile

NEMÉRNIC, -Ă, nemernici, -ce, adj., s. m. și f. 1. (Om) ticălos, infam, mârșav. ♦ (Om) de nimic, fără valoare; nevrednic, neputincios. 2. (Pop.) (Om) vrednic de milă, sărman. 3. (Înv.) (Om) străin, pribeag, pripășit. – Din sl. namĕrĩnŭ „care vine”.

NEMÉRNIC adj. v. biet, nenorocit, nevoiaş, sărac, sărman.

NEMÉRNIC adj., s. v. ticălos.

NEMÉRNIC adj., s. v. incapabil, necapabil, neputincios, prăpădit, pribeag, pripăşit, slăbănog, străin, venetic.

Nemernic ≠ vrednic

nemérnic, -ă adj. (vsl. namĭerĭnikŭ, sîrb. namernik, care se nemerește, care vine din întîmplare. V. nemeresc). Vechĭ. Străin, vagabond. Azĭ. Om de nimic, păcătos, ticălos. – La Con. 276 și 278 ni-.

nemérnic adj. m., s. m., pl. nemérnici; adj. f., s. f. nemérnică, pl. nemérnice