Toate definitiile

NEMULȚUMITÓR, -OÁRE, nemulțumitori, -oare, adj. (Reg.) Nerecunoscător; nemulțumit. [Var.: nemulțămitór, -oáre adj.] – Ne- + mulțumi + suf. -tor.

NEMULŢUMITÓR adj. 1. nesatisfăcător, slab. (Rezultate ~oare.) 2. v. insuficient.

NEMULŢUMITÓR adj., s. v. ingrat, nerecunos-cător.

Nemulţumitor ≠ mulţumitor, satisfăcător

nemulțumitór, nemulțumitoáre, adj. (înv. și reg.) 1. nerecunoscător; nemulțumit. 2. (s.m.) răsculat, răzvrătit.

nemulțumitór adj. m., pl. nemulțumitóri; f. sg. și pl. nemulțumitoáre