Toate definitiile

NEMULȚUMÍ, nemulțumesc, vb. IV. Tranz. A produce cuiva o nemulțumire; a indispune, a supăra pe cineva. [Var.: (înv. și reg.) nemulțămí vb. IV] – Ne- + mulțumi.

NEMULŢUMÍ vb. a necăji, a supăra. (Mă ~ că nu-l pot ajuta.)

A (se) nemulţumi ≠ a (se) mulţumi, a (se) satisface

nemulțămésc v. tr. Supăr, indispun. – În vest -mulțu-.

nemulțumí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. nemulțumésc, imperf. 3 sg. nemulțumeá; conj. prez. 3 să nemulțumeáscă