Toate definitiile

NEMȚOÁICĂ, nemțoaice, s. f. Femeie care face parte din populația de bază a Germaniei sau este originară de acolo; germană. – Neamț + suf. -oaică.

NEMŢOÁICĂ s. v. germancă.

NEMŢOÁICĂ s. v. călţunaş, condurul-doam-nei, toporaş, violetă, viorea.

Neamț, Nemțoáĭcă s., pl. Nemți, Nemțoaĭce (vsl. Nĭĕmĭcĭ, pl. Nĭĕmci; Nĭĕmĭciskŭ, nemțesc; pol. Niemiec, rus. Nĭĕmec, ung. Német, alb. Neméts, ngr. Némzzos, turc. Nemče. Cp. cu tribu germanic numit de Romanĭ Németes). German. A lua luleaŭa Neamțuluĭ, a te îmbăta (de la o poveste în care un Neamț beat stătea pe un pod și fuma din lulea, ĭar cînd fiu luĭ ĭ-a zăs să fie atent să nu scape luleaŭa în apă, el ĭ-a răspuns: Tacĭ, măĭ prostule !. Și așa, ĭ-a căzut luleaŭa din gură în apă !). A merge drept ca Neamțu, a fi beat și a te sforța să mergĭ drept ca să nu obseve lumea că eștĭ beat. V. Nemțoaĭcă.

nemțoáĭcă f., pl. e (d. Neamț). Guvernantă, dădacă (Munt. Pop.). Călțunaș, o floare (tropáeolum majus). O floare ranunculacee (delphinium elátum). Dim. oĭcúță, pl. e.

nemțoáică s. f., g.-d. art. nemțoáicei; pl. nemțoáice