Toate definitiile

NEOBRĂZÁRE s. f. Vorbă, faptă, atitudine, purtare lipsită de cuviință; lipsă de cuviință, obrăznicie, nerușinare, impertinență. [Pr.: ne-o-] – Cf. neobrăzat.

NEOBRĂZÁRE s. v. obrăznicie.

neobrăzáre (eo 2 sil.) f. Obrăznicie, nerușinare. Impertinență.

neobrăzáre (ne-o-bră-) s. f., g.-d. art. neobrăzắrii