Toate definitiile

NEPLĂCÉRE, (2) neplăceri, s. f. 1. Stare sufletească sau fiziologică produsă de ceva neplăcut; lipsă de plăcere, p. ext. de simpatie pentru ceva sau pentru cineva; silă, dezgust. 2. Necaz, supărare, nemulțumire îndurate de cineva. – Ne- + plăcere.

NEPLĂCÉRE s. 1. nemulţumire, supărare, (înv., reg. şi fam.) parapon, (înv. şi reg.) scârbă, (înv.) pricinuire. (Ce ~ ai?) 2. v. necaz. 3. v. neajuns. 4. neajuns, (livr.) dezagrement. (Această situaţie comportă unele ~i.) 5. v. vicisitudine. 6. v. dez-gust.

Neplăcere ≠ plăcere

* neplăcére f. (după fr. déplaisir). Lipsă de plăcere, nemulțămire, supărare.

neplăcére (ne-plă-) s. f., g.-d. art. neplăcérii; pl. neplăcéri