Toate definitiile

NEPRÉGET s. n. (Înv.) Râvnă, ardoare, zel; fermitate, hotărâre. ◊ Loc. adv. Cu nepreget = fără întârziere; fără șovăire. – Ne- + preget.

NEPRÉGET s. v. ardoare, dârzenie, fermitate, hotărâre, intransigenţă, neclintire, neînduplecare, nestrămutare, neşovă-ire, râvnă, sârguinţă, statornicie, stră-duinţă, zel.

nepréget n., pl. urĭ și -áre. f. Hărnicie, ardoare.

nepréget (înv.) (ne-pre-) s. n.