Toate definitiile

NEPRIHĂNÍRE s. f. Calitate a ceea ce este fără prihană, fără păcat, fără vină, pur; curățenie, puritate; spec. castitate. – Ne- + prihănire (înv. „păcat, vină” < prihană).

NEPRIHĂNÍRE s. 1. v. inocenţă. 2. v. virginitate.

neprihăníre (ne-pri-) s. f., g.-d. art. neprihănírii