Toate definitiile

NEPUTINCIÓS, -OÁSĂ, neputincioși, -oase, adj. 1. Care este lipsit de puterea de a face ceva, care nu are posibilitatea, capacitatea sau libertatea de a realiza ceva sau de a acționa; incapabil. ♦ (Despre sentimente) Care se consumă inutil, care nu duce la nimic; steril. 2. (Adesea substantivat) Lipsit de putere fizică, de forță; slab, nevolnic; p. ext. bolnav, infirm, schilod. – Ne- + putincios.

NEPUTINCIÓS adj. v. bolnav, imposibil, ireali-zabil, nerealizabil, nesănătos, suferind.

NEPUTINCIÓS adj., s. 1. adj. incapabil. (~ să facă ceva.) 2. adj., s. incapabil, necapabil, prăpădit, slăbănog, (rar) impotent, (pop.) becisnic, nemernic, nevoiaş, nevolnic, (înv. şi reg.) sec, ticălos, (prin Munt. şi Olt.) sfoiegit, (înv.) mişel, neputernic, neputinte, secat. (E un biet om ~.) 3. adj. v. impotent.

NEPUTINCIÓS adj., s. v. calic, infirm, invalid, necăjit, nevoiaş, sărac, sărman, schilod.

Neputincios ≠ putincios, vânjos, vânos, viguros, puternic, tare

neputincĭós, -oásă adj. Fără putere, infirm. Fără energie. Fără mijloace. Incapabil.

neputinciós adj. m., pl. neputincióși; f. neputincioásă, pl. neputincioáse