Toate definitiile

NESFÂRȘÍT², -Ă, nesfârșiți, -te, adj. 1. Care nu se sfârșește, nu are limite (în timp sau spațiu), nu încetează, nu se consumă, care nu are sfârșit; fără sfârșit; fără margini: etern, veșnic; infinit. 2. Foarte mare, foarte întins, foarte numeros, foarte intens. ♦ (Adverbial) Extrem de..., foarte. – Ne- + sfârșit.

NESFÂRŞÍT adj. 1. v. interminabil. 2. v. continuu. 3. v. veşnic. 4. v. inepuizabil. 5. v. extraordinar. 6. v. nemărginit. 7. v. imens.

Nesfârşit ≠ sfârşit, terminat

nesfîrșít, -ă adj. Care nu e sfîrșit, nu e terminat. Infinit.

!nesfârșít¹ (nes-fâr-/ne-sfâr-) adj. m., pl. nesfârșíți; f. nesfârșítă, pl. nesfârșíte

!nesfârșít² (nes-fâr-/ne-sfâr-) s. n. (mai ales în expr. la ~)

NESFÂRȘÍT¹, nesfârșituri. s. n. Ceea ce nu are (sau pare că nu are) limită în spațiu sau în timp; nemărginire, infinit. ◊ Loc. adv. La nesfârșit = continuu, întruna, necontenit, ◊ Eternitate, veșnicie. – Ne- + sfârșit.

NESFÂRŞÍT s. v. nemărginire.