Toate definitiile

NETEMEINICÍE, netemeinicii, s. f. Lipsă de temeinicie; spec. viciu al unei hotărâri date de un organ de jurisdicție, care constă fie în greșita sau incompleta stabilire a faptelor, fie în lipsa de motivare, fie într-o motivare contradictorie sau în nefondarea ei pe un articol de lege. – Ne- + temeinicie.

NETEMEINICÍE s. 1. v. falsitate. 2. slăbiciune, (fig.) şubrezenie. (~ argumentelor cuiva.)

netemeĭnicíe f. Lipsă de temeĭnicie.

netemeinicíe s. f., art. netemeinicía, g.-d. netemeinicíi, art. netemeinicíei