Toate definitiile

NETREBNICÍE, netrebnicii, s. f. Faptă, atitudine, comportare de om netrebnic; ticăloșie, mârșăvie, josnicie. – Netrebnic + suf. -ie.

NETREBNICÍE s. v. ticăloşie.

NETREBNICÍE s. v. incapacitate, ineficaci-tate, ineficienţă, inutilitate, neputinţă, slăbiciune, zădărnicie.

netrebnicíe, netrebnicíi, 1. (înv.) lipsă de valoare, de folos, de utilitate, de însemnătate; inutilitate. 2. (înv.) umilință, smerenie; incapacitate, neputință. 3. (pop.) ticăloșenie, nemernicie; faptă ticăloasă, mârșavă. 4. (înv.) nebunie. 5. (reg.) cusur, viciu.

netrebnicíe f. Defectu de a fi netrebnic.

netrebnicíe (înv.) (ne-treb-) s. f., art. netrebnicía, g.-d. art. netrebnicíei; (fapte) pl. netrebnicíi, art. netrebnicíile