Toate definitiile

NETĂGĂDUÍT, -Ă, netăgăduiți, -te, adj. Care nu se (poate) pune la îndoială, care nu se mai discută (atât este de evident); neîndoios, indiscutabil, incontestabil, necontestat; p. ext. cert, categoric. – Ne- + tăgăduit.

NETĂGĂDUÍT adj. 1. v. categoric. 2. v. clar. 3. v. ade-vărat.

netăgăduít, -ă adj. Care nu se poate tăgădui, indiscutabil, incontestabil, cert: succes netăgăduit. Adv. Netăgăduit că e așa.

netăgăduít adj. m., pl. netăgăduíți; f. netă­gă­duítă, pl. netăgăduíte