Toate definitiile

NEUMBLÁT, -Ă, neumblați, -te, adj. 1. (Despre drumuri, locuri) Care este puțin umblat, pe care se trece rareori; pe unde nu au trecut niciodată oamenii; p. ext. care nu este populat; pustiu. 2. (Despre oameni) Care a călătorit puțin. [Pr.: ne-um-] – Ne- + umblat.

NEUMBLÁT adj. 1. gol, necirculat, pustiu. (Şosele ~.) 2. necălcat, nestrăbătut, (înv. şi reg.) săcret. (Locuri ~.)

neumblát, -ă adj. Nestrăbătut, necălcat, pe unde n’au umblat oameniĭ: codri neumblațĭ. Care n’a umblat mult, fără experiență: om neumblat.

neumblát (ne-um-) adj. m., pl. neumbláți; f. neumblátă, pl. neumbláte