Toate definitiile

NEVOÍ, nevoiesc, vb. IV. 1. Tranz. (Numai la diateza pasivă) A fi silit sau constrâns să acționeze într-un anumit fel; a fi obligat, dator. 2. Refl. (Înv. și pop.) A face eforturi; a se strădui, a se căzni. – Din nevoie.

NEVOÍ vb. a constrânge, a forţa, a obliga, a sili. (Sunt ~ să...)

NEVOÍ vb. v. canoni, căzni, cere, chinui, comporta, forţa, frământa, impune, împotrivi, munci, necăji, necesita, obosi, osteni, pretinde, reclama, rezis-ta, sforţa, sili, solicita, strădui, trudi, zbate, zbuciuma.

nevoĭésc v. tr. (d. nevoĭe; bg. nevolĭy). Silesc, constrîng: l-a nevoit să plece. V. refl. Mă silesc, mă opintesc: mult m’am nevoit să ridic peatra !

!nevoí (a se ~) (înv., pop.) vb. refl., ind. prez. 3 sg. se nevoiéște, imperf. 3 sg. se nevoiá; conj. prez. 3 să se nevoiáscă