Toate definitiile

NEVĂTĂMÁT, -Ă, nevătămați, -te, adj. Care nu este lovit sau rănit, fără nici o vătămătură; neatins, întreg, teafăr. ♦ P. anal. (Despre obiecte) Fără nici o lovitură sau stricăciune; intact. – Ne- + vătămat.

NEVĂTĂMÁT adj. v. teafăr.

Nevătămat ≠ vătămat

nevătămát, -ă adj. Întreg, neatins, care n’a fost vătămat: viŭ și nevătămat.

nevătămát adj. m., pl. nevătămáți; f. nevătă­mátă, pl. nevătămáte