Toate definitiile

NEÎNSUFLEȚÍT, -Ă, neînsuflețiți, -te, adj. Mort sau cu aspect de mort. – Ne- + însuflețit.

NEÎNSUFLEŢÍT adj. 1. v. mort. 2. inanimat, neanimat, (fig.) mort. (Pulbere ~.)

Neînsufleţit ≠ viu

Neînsufleţit ≠ însufleţit, viu

neînsuflețít, -ă adj. Fără suflet, mort. Fig. Fără vioĭciune, fără curaj: trupă neînsuflețită.

neînsuflețít (-su-fle-) adj. m., pl. neînsuflețíți; f. neînsuflețítă, pl. neînsuflețíte