Toate definitiile

NIMICNICÍ, nimicnicesc, vb. IV. Tranz. (Înv.) A nimici, ◊ Fig. A înlătura, a spulbera. – Nimic + suf. -nici.

NIMICNICÍ vb. v. distruge, nimici, potopi, prăpădi, sfărâma, zdrobi, zvânta.

nimicésc v. tr. (d. nimic). Prefac în nimic, distrug. – Și vechĭ nimicnicesc.

nimicnicí (a ~) (înv.) vb., ind. prez. 1 sg și 3 pl. nimicnicésc, imperf. 3 sg. nimicniceá; conj. prez. 3 să nimicniceáscă