Toate definitiile

NOMINALÍSM s. n. Curent în filozofia medievală care susținea că numai lucrurile individuale au existență reală, în timp ce noțiunile generale sunt simple cuvinte, nume ale acestor lucruri. – Din fr. nominalisme.

NOMINALÍSM s. (EC.) teoria nominalistă a banilor.

NOMINALÍSM s.n. Curent în filozofia medievală care susținea că numai lucrurile individuale sunt reale, iar noțiunile generale, fiind doar simple nume ale acestor lucruri, nu există independent de ele. [Cf. fr. nominalisme < lat. nomen, nominis – nume].

NOMINALÍSM s. n. 1. curent în filozofia medievală care susținea că numai lucrurile individuale sunt reale, noțiunile generale fiind doar simple nume și neexistând independent de ele. 2. teorie burgheză care susține în mod eronat că banii nu sunt o marfă, nu au valoare intrinsecă, ci doar una convențională, nominală. (< fr. nominalisme)

nominalízm n. (d. nominal). O doctrină filosofică după care terminiĭ care exprimă ideĭ generale (genurĭ, speciĭ) îs pure numirĭ care nu corespund nicĭ uneĭ realitățĭ: nominalizmu fu susținut de Roscelin (sec. 11).

nominalísm s. n.