Toate definitiile

NOROCÓS, -OÁSĂ, norocoși, -oase, adj. 1. (Despre oameni) Care are noroc (2), căruia îi reușesc toate; norocit (1). 2. (Despre acțiuni) Care decurge sau se încheie în mod favorabil; norocit (2). ♦ Care aduce cuiva noroc. – Noroc + suf. -os.

NOROCÓS adj. (înv.) norocit, (fam.) băftos. (Om ~.)

norocós, -oásă adj. Care are noroc, fericit.

norocós adj. m., pl. norocóși; f. norocoásă, pl. norocoáse