Toate definitiile

NOTÁRE, notări, s. f. 1. Acțiunea de a nota și rezultatul ei. 2. Mențiune care se trece în cartea funciară referitoare la drepturile reale imobiliare înscrise în acea carte. – V. nota.

NOTÁRE s. 1. v. înregistrare. 2. notaţie. (~ ele-vilor.)

notáre, notắri, s.f. (înv.) 1. înotare; înot. 2. faptul de a naviga, de a pluti.

NOTÁRE s.f. 1. Acțiunea, faptul de a nota; notație. 2. Mențiune în cartea funciară cu privire la drepturile reale imobiliare înscrise în ea. [< nota].

notațiúne f. (lat. notátio, -ónis). Acțiunea de a nota, de a reprezenta pin semne: notațiune muzicală, algebrică, chimică. – Și -áție și -áre.

notáre s. f., g.-d. art. notắrii; pl. notắri