Toate definitiile

NOTÁȚIE, notații, s. f. 1. Însemnare, consemnare; text scris care conține scurte însemnări, observații. 2. Reprezentare prin semne convenționale, simboluri etc.; p. ext. semn grafic, simbol etc. prin care se reprezintă ceva. ♦ Spec. Sistem de reprezentare grafică a sunetelor muzicale și a diferitelor raporturi dintre ele. 3. Calificare, apreciere a cunoștințelor cuiva cu ajutorul notelor sau al calificativelor. [Var.: notațiúne s. f.] – Din fr. notation, lat. notatio, -onis.

NOTÁŢIE s. 1. v. înregistrare. 2. v. însemnare. 3. v. notare.

NOTÁȚIE s.f. 1. Însemnare, notă. 2. Sistem de semne convenționale folosit pentru a exprima datele dintr-un domeniu oarecare; notare. ◊ Notație muzicală = sistem de reprezentare grafică a sunetelor muzicale și a diferitelor raporturi dintre ele. [Gen. -iei, var. notațiune s.f. / cf. fr. notation, lat. notatio].

NOTÁȚIE s. f. 1. însemnare, înregistrare, notă. 2. sistem de semne convenționale pentru a exprima datele dintr-un domeniu; notare. ♦ ~ muzicală = sistem de reprezentare grafică a sunetelor muzicale și a diferitelor raporturi dintre ele. (< fr. natation, lat. notatio)

notațiúne f. (lat. notátio, -ónis). Acțiunea de a nota, de a reprezenta pin semne: notațiune muzicală, algebrică, chimică. – Și -áție și -áre.

notáție (-ți-e) s. f., art. notáția (-ți-a), g.-d. art. notáției; pl. notáții, art. notáțiile (-ți-i-)