Toate definitiile

NOVATÓR, -OÁRE, novatori, -oare, s. m. și f., adj. (Livr.) 1. S. m. și f. Persoană cu idei și concepții noi; persoană care introduce o noutate (utilă). 2. S. m. și f. (Peior.) Persoană care vrea să inoveze cu orice preț. 3. Adj. Care aduce, cuprinde idei noi; înnoitor. Acțiune novatoare. – Din fr. novateur, lat. novator.

NOVATÓR adj. v. înnoitor, primenitor, reformator, regenerator, transformator.

Novator ≠ conservator

NOVATÓR, -OÁRE adj. (Rar) Înnoitor, primenitor. // s.m. și f. Om cu idei și concepții noi. ♦ (Peior.) Cel care vrea să inoveze cu orice preț. [Cf. fr. novateur, it. novatore, lat. novator].

NOVATÓR, -OÁRE I. adj. înnoitor. II. s. m. f. om cu idei și concepții noi; cel care introduce o noutate într-un domeniu oarecare. (< fr. novateur, lat. novator)

*inovatór, -oáre adj. Care înoĭește, inovează. – Și novator.

* novatór, -oáre adj. (lat. novator). Rar. Inovator, înoitor.

novatór adj. m., s. m., pl. novatóri; adj. f., s. f. sg. și pl. novatoáre