Toate definitiile

NOȚIÚNE, noțiuni, s. f. 1. Formă logică fundamentală a gândirii omenești, care reflectă caracterele generale, esențiale și necesare ale unei clase de obiecte; concept. 2. Cunoștință generală despre valoarea, sensul, însemnătatea unui lucru; idee, concepție despre ceva. 3. (La pl.) Cunoștințe, principii generale de bază într-un anumit domeniu. [Pr.: -ți-u-] – Din fr. notion, lat. notio, -onis.

NOŢIÚNE s. 1. (LOG.) concept, idee. (~ de „bine“.) 2. (la pl.) v. elemente.

NOȚIÚNE s.f. 1. Formă de reflectare a lumii în gândirea omenească, cu ajutorul căreia sunt fixate caracterele generale, esențiale și necesare ale unei clase de obiecte (obținute prin generalizare și abstractizare); concept. 2. Cunoștință, idee cu caracter general asupra unui lucru. 3. (La pl.) Cunoștințe, principii fundamentale; elementele de bază ale unei discipline, ale unui domeniu etc. [Pron. -ți-u-. / cf. fr. notion, lat. notio < noscere – a cunoaște].

NOȚIÚNE s. f. 1. formă a cunoașterii raționale care denumește o clasă de obiecte cu însușiri esențiale comune. 2. cunoștință, idee cu caracter general asupra unui lucru. 3. (pl.) cunoștințe, principii fundamentale ale unei discipline, ale unui domeniu etc. (< fr. notion, lat. notio)

* noțiúne f. (lat. nótio, -ónis, d. notum, nóscere, a cunoaște). Cunoșțință, ideĭe: conștiința îi dă direct omuluĭ noțiunea bineluĭ și răuluĭ. Pl. Cunoștințe elementare: noțiunĭ de medicină.

noțiúne (-ți-u-) s. f., g.-d. art. noțiúnii; pl. noțiúni