Toate definitiile

NULITÁTE, nulități, s. f. 1. Însușirea, caracterul lucrului nul (1). 2. Sancțiune a actului juridic care suprimă, în principiu și pentru trecut, acele efecte ale actului care sunt potrivnice dispozițiilor legale. 3. Lipsă totală de valoare, de capacitate, de merit a cuiva. ♦ Persoană nulă. (3). – Din fr. nullité, lat. nullitas.

NULITÁTE s. 1. (fig.) nimic, zero. (E o ~ patentă.) 2. (JUR.) nulitate relativă = anulare.

NULITÁTE s.f. 1. Însușirea, caracterul lucrului nul. 2. Om lipsit de orice merit, incapabil, prost. ♦ Lipsă totală de merite; incapacitate. 3. Lipsă de valoare legală a unui act. [Cf. fr. nullité].

NULITÁTE s. f. 1. însușirea, caracterul lucrului nul. 2. lipsă totală de merite. ◊ om lipsit de orice merit, incapabil, prost. 3. lipsă de valoare legală a unui act juridic. (< fr. nullité, lat. nullitas)

* nulitáte f. (mlat. núllitas, -átis). Vițiŭ care anulează un act. Fig. Totală lipsă de merit, de talent: a fi de o nulitate completă. Om nul: cine e nulitatea asta ?

nulitáte s. f., g.-d. art. nulitắții; pl. nulitắți