Toate definitiile

NUMĂRĂTOÁRE, numărători, s. f. 1. Numărare; socoteală, calcul. ◊ Numărătoare inversă = program de operații prevăzute a se desfășura în intervalul de timp ce desparte momentul curent de momentul lansării unei nave spațiale sau de debutul unei activități (de importanță majoră). 2. Abac. – Număra + suf. -ătoare.

NUMĂRĂTOÁRE s. 1. v. numărat. 2. v. abac.

NUMĂRĂTOÁRE s. v. recensământ.

numărătoáre¹ (numărare, obiect) s. f., g.-d. art. numărătórii; pl. numărătóri

numărătoáre² (persoană) s. f., g.-d. art. numărătoárei; pl. numărătoáre