Toate definitiile

NUMĂRĂTÚRĂ, numărături, s. f. (Pop.) Numărare. – Număra + suf. -ătură.

NUMĂRĂTÚRĂ s. v. numărare, numărat, nu-mărătoare.

numărătúră, numărătúri, s.f. (înv. și pop.) 1. numărare, numărătoare. 2. mănunchi de fire de tort de pe rășchitor (trei) din care se fac jirebii și păpuși. 3. monedă veche de un florint. 4. (reg.) sumă mare de bani; bănet. 5. (reg.; în sintagmă) numărătură mare = descântec rostit la patul unui muribund.

numărătúră (pop.) s. f., g.-d. art. numărătúrii; pl. numărătúri