Toate definitiile

născocí (născocésc, născocít), vb. – A inventa, a-și închipui. Bg. naskačam „a afla”, din sl. naskočiti „a sări” (Cihac, II, 332; Conev 98). – Der. născocitor, adj. (inventiv, fertil, ingenios); născocitură, s. f. (invenție, descoperire).

NĂSCOCÍ, născocesc, vb. IV. 1. Tranz. A face, a crea ceva (ce nu a mai existat până atunci); a descoperi, a inventa. 2. Tranz. A scorni, a plăsmui (lucruri închipuite, neexistente, neadevărate); p. ext. a minți. 3. Refl. (Rar) A se naște, a se isca, a se ivi, a se întâmpla, – Et. nec.

NĂSCOCÍ vb. 1. v. inventa. 2. v. scorni.

născocésc v. tr. (vsl. na-skočiti, a sări deasupra, d. skočiti, a sări; bg. naskoči, întîlnesc. V. scoc). Inventez, scornesc: a născoci o mașină și (fig.) o mincĭună.

născocí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. născocésc, imperf. 3 sg. născoceá; conj. prez. 3 să născoceáscă