Toate definitiile

OBRĂZNICÍE, obrăznicii, s. f. Atitudine, purtare, vorbă obraznică; necuviință, insolență, impertinență; (cu sens atenuat) neascultare, neastâmpăr. – Obraznic + suf. -ie.

OBRĂZNICÍE s. aroganţă, impertinenţă, insolenţă, măgărie, necuviinţă, neobrăzare, neruşinare, sfruntare, trufie, tupeu, (rar) semeţie, (livr.) morgă, prezumţie, (pop. şi fam.) ţâfnă. (E de o ~ revoltătoare.)

Obrăznicie ≠ bună-cuviinţă

obrăznicíe f. (d.obraznic). Defectu de a fi obraznic, impertinență. Zburdălnicie: copiiĭ aŭ făcut o mulțime de obrăzniciĭ.

obrăznicíe (o-brăz-) s. f., art. obrăznicía, g.-d. art. obrăznicíei; pl. obrăznicíi, art. obrăznicíile