Toate definitiile
OBTÚZ, -Ă, obtuzi, -e, adj. 1. (În sintagma) Unghi obtuz = unghi mai mare de 90 de grade. 2. Fig. (Despre minte; p. ext. despre oameni) Care pricepe greu; redus, mărginit. – Din fr. obtus.
OBTÚZ adj. 1. (GEOM.) (înv.) teşit. (Unghi ~.) *2. (fig.) încuiat, îngust, limitat, mărginit, opac, redus, (rar fig.) scurt. (Un spirit ~; un orizont ~.)
OBTÚZ adj. v. meschin.
Obtuz ≠ ager, ascuţit, inteligent
OBTÚZ, -Ă adj. 1. Unghi obtuz = unghi mai mare de 90 grade. 2. (Fig.) Prost, redus, îngust (la minte). [Cf. fr. obtus, lat. obtusus].
OBTÚZ, -Ă adj. 1. unghi ~ = unghi mai mare de 90º. 2. (fig.; despre oameni) prost, redus, îngust (la minte). (< fr. obtus, lat. obtusus)
*obtúz, -ă adj. (lat. ob-tusus, part. d. ob-túndere, a toci. V. con-tuziune). Tocit, rătunzit [!] (Rar). Geom. Unghĭ obtuz, maĭ mare de cît [!] un unghĭ drept. Fig. Tocit, greoĭ, grosolan: minte obtuză.