Toate definitiile

OMOPLÁT, omoplați, s. m. Os pereche triunghiular, lat și subțire, care formează partea posterioară a articulației umărului; spată, scapulă. – Din fr. omoplate.

OMOPLÁT s. (ANAT.) scapulă, spată, (pop.) lopăţica umărului, (prin Transilv.) lopătiţă, (italienism înv.) spală.

OMOPLÁT s.m. Os triunghiular, subțire și lat, care formează partea posterioară a articulației umărului. [Pl. -ați, (s.n.) -te, -turi. / < fr. omoplate, cf. gr. omoplate].

OMOPLÁT s. m. os triunghiular lat și subțire, parte posterioară a articulației umărului. (< fr. omoplate)

omoplát (-mo-plat) s. m., pl. omopláți

OMOPLÁT s.m. Os triunghiular, subțire și lat, care formează partea posterioară a articulației umărului. [Pl. -ați, (s.n.) -te, -turi. / < fr. omoplate, cf. gr. omoplate].

OMOPLÁT s. (ANAT.) scapulă, spată, (pop.) lopăţica umărului, (prin Transilv.) lopătiţă, (italienism înv.) spală.

OMOPLÁT s.m. Os triunghiular, subțire și lat, care formează partea posterioară a articulației umărului. [Pl. -ați, (s.n.) -te, -turi. / < fr. omoplate, cf. gr. omoplate].

*omoplát n., pl. e (fr. omoplate f., it. omoplate m., d. vgr. omopláte, d. ómos, umăr, și pláte, partea lată a unuĭ lucru plátos, lățime, platýs, lat. V. omo-for, pĭață). Anat. Fie-care din cele doŭă oase late supțirĭ [!] triangulare situate înapoĭa umăruluĭ (pop. spată, maĭ rar lopățică).