Toate definitiile
PÉNSULĂ, pensule, s. f. Instrument alcătuit dintr-un smoc de fire de păr sau de material plastic prinse într-o coadă de lemn sau de metal, care servește mai ales la întinderea vopselelor și a lacurilor pe o suprafață. – Din germ. Pinsel.
PÉNSULĂ s. (reg.) meciuc, mescleuaş, pămătuf, penţăluş, perie, perioară, periucă. (O ~ de vopsit.)
PÉNSULĂ s.f. Unealtă formată dintr-un smoc de fire de păr legate de un mâner, cu care se pictează, se întinde un clei etc. 2. (Fig.; liv.) Pensulație (1) [în DN]. [< germ. Pinsel].
PÉNSULĂ s. f. unealtă dintr-un smoc de fire de păr legate de un mâner, cu care se pictează, se întinde un clei etc. (< germ. Pinsel)
pénsulă (pénsule), s. f. – Pămătuf, penel. Germ. Pinsel.
*pénsulă f., pl. e (germ. pinsel, d. lat. penicillus și -illum, de unde și fr. pinceau, a. î.). Condeĭ, penel, periuță de văpsit [!] orĭ de pictat. V. bidinea.
pénsulă s. f., g.-d. art. pénsulei; pl. pénsule
PENSULÁ, pensulez, vb. I. Tranz. 1. A întinde cu pensula pe o suprafață un strat de vopsea, de lac; a colora cu pensula. 2. A badijona cu un dezinfectant. – Din pensulă.
PENSULÁ vb. I. tr. 1. A întinde cu pensula pe o suprafață, un strat de vopsea, lac etc.; a vopsi, a colora cu pensula. 2. (Med.) A badijona cu un dezinfectant. [< pensulă].
PENSULÁ vb. tr. 1. a întinde cu pensula pe o suprafață un strat de vopsea, lac etc.; a colora cu pensula. 2. (med.) a badijona. (< pensulă)
*pensuléz v. tr. (d. pensulă; germ. pinseln). Ung o rană, maĭ ales amigdalele gîtuluĭ, cu un pomătuf [!] de vată muĭat în tinctură de ĭod ș. a. V. încondeĭez.
pensulá (a ~) vb., ind. prez. 3 pensuleáză