Toate definitiile

PÉȘTERĂ, peșteri, s. f. Cavitate, scobitură naturală subterană adâncă și mare, formată prin dizolvarea unor roci solubile de către apele de infiltrație; grotă, cavernă. ♦ P. ext. Vizuină, bârlog. – Din sl. peštera.

PÉŞTERĂ s. (GEOGR.) cavernă, grotă, (reg.) ocnă, scorbură, (înv.) speluncă. (O ~ cu stalactite.)

péșteră (péșteri), s. f. – Cavernă, grotă. – Mr. piștireauă, megl. peaștiră. Sl. (bg.) peštera, din sl. pešt „cuptor” (Miklosich, Slaw. Elem., 35; Miklosich, Lexicon, 562). – Der. peșterean, adj. (care trăiește în peșteră).

péșteră f., pl. ĭ (vsl. peštera, pešt, peșteră, cuptor, d. pešti-pekon, a coace; bg. sîrb. peštera, rus. peščéra, peșteră; ung. pest, cuptor, Pesta [orașu]. V. becĭ, boștură, pecie). Cavernă, grotă, cavitate naturală supt [!] pămînt orĭ în munte.

péșteră s. f., g.-d. art. péșterii; pl. péșteri