Toate definitiile

PIANÍNĂ, pianine, s. f. Pian (1) de proporții și de sonoritate reduse, care are cutia de rezonanță în formă de paralelipiped și coardele dispuse vertical. – Din germ. Pianino.

PIANÍNĂ s.f. Pian mai mic care are coardele așezate vertical. [Pron. pia-. / < fr., it. pianino, germ. Pianino].

PIANÍNĂ s. f. pian¹ mai mic având cutia de rezonanță și coardele așezate vertical. (< germ. Pianino, it. pianino)

*pianín n., pl. e (fr. pianino, d. it. pianino, dim. d. piano, încet, liniștit). Pian maĭ mic cu coardele și lada în pozițiune verticală. – Și pianínă, f., pl. e.

pianínă (pi-a-) s. f., g.-d. art. pianínei; pl. pianíne